Tratament pentru epilepsie

Odată ce ai fost diagnosticat, există mai multe moduri de a obține tratament pentru epilepsie – medicația, implanturi care stimulează nervii şi chirurgia.

Iată care sunt posibilităţile de tratament pentru epilepsie

Tratament pentru epilepsie – medicaţie

Tratamentul pentru epilepsie cu medicamente este prima opţiune aleasă de către medic. Acesta funcționează pentru aproximativ 7 din 10 persoane cu epilepsie. Medicamentele pentru epilepsie, numite şi medicamente anticonvulsivante, schimbp modul în care celulele creierului lucrează. Tipurile de medicamente pe care medicul le poate recomanda în tratamentul epilepsiei depind de:

  • Tipul de convulsii şi perioada de timp în care acestea apar;
  • Vârsta;
  • Sexul;
  • Alte afecțiuni medicale;
  • Dacă doriți să rămâneți gravidă.

Înainte de a începe tratamentul medicamentos medicul îţi poate recomanda să faci un set de analize la sânge pentru a vedea dacă organismul poate accepta medicamentele prescrise. Medicamente folosite în tratamentul epilepsie nu funcţionează la majoritatea persoanelor, de aceea e posibil că schema de tratament să fie modificată ulterior.

Dacă în cel puţin 2 până la 4 ani nu aţi mai avut convulsii, medicul vă poate ajuta să opriţi medicaţia.

Tratament pentru epilepsie – stimularea nervilor

Stimularea nervului vag

Rolul nervul vag este de a regla funcţiile aparatului cardiovascular, respirator, digestiv şi urinar

Medicul poate conecta un stimulator ce trimite impulsuri electrice prin nervul vag către creier.

Neurostimulare

Acest tratament pentru epilepsie implică un mic gadget numit neurostimulator ce este implantat sub pielea capului. Acesta găseşte activităţile creierului ce pot duce la un atac de apoplexie, iar când neurostimulatorul vede una dintre aceste activităţi trimite un impuls electric pentru a o întrerupe.

Tratament pentru epilepsie – intervenţie chirurgicală

Chirurgie rezectivă

Chirurgul elimină porţiunea creierului care provoacă crizele. Această operaţie este recomandată atunci când o parte a creierului care provoacă crizele este foarte mică, are limite foarte bune, și nu poate provoca daune asupra altor funcţii ale organismului cum ar fi vorbirea, vederea, auzul sau funcţiile motorii.

Chirurgie disconectivă

În loc să elimine o porţiune a creierului, chirurgul va secționa legăturile dintre nervii care sunt implicaţi în crizele de epilepsie.